Confesiunile unui călător

Simple cuvinte

Printre pietre

Printre pietre

îmi șiroiesc gândurile înălțate

în zboruri uitate ... 

Spre cer

ieri întinse,

îmi sunt aripile frânte.

Noduri de gând ...

                             (1990)

Nichita Stănescu - Poem - Tu plutești

            "Tu pluteşti ca un vis de noapte

Deasupra sufletului meu

Îţi sprijini tâmpla

de inima mea ca de o piatră roşie,

şi aştepţi să-ţi spun numele

tuturor lucrurilor

pe care eu am isprăvit de mult

să ţi le mai spun.

Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,

înclinată ca mătasea unui steag

într-o zi fără vânt.

O, nu pleca nicăieri!

Îmi voi rupe inima cu un singur gest al mâinii,

ca să răsară durerea care ştie numele durerii,

ca să răsară dragostea mea de bărbat

care ştie numele tău ciudat, de femeie."

Multaşteptatei

De când te-aştept!...

Sunt ani...

Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine

S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine...

Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune

Ce-nfiorări plutesc în zare

Şi-n plânsul celor patru strune!...

. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

Te-am aşteptat pe ţărmul mării -

Pe ţărmul nalt ca şi terasa

Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa...

Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră

Spre ţărmul unde stam de strajă,

Când le-ntrebai ce ştiu de tine,

Îmi spuseră c-aştept zadarnic...

Şi azi viorile-n surdine...

Ce-mi plâng ciudatele romanţe

Mai trist de cum le plânse ieri,

Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri...

                                                                   (Ion Minulescu)

Ceas

Târziu, pe la ceasul amărăciunii, când am
văzut că-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
că până la tine înţelesul lor n-a mai ajuns,
în noapte-am ieşit.

Crezusem, vai, cu tărie
că niciodată sfârşit nu va fi.
Ţi-am spus uneori: ia sfatul vestalelor
dacă flacăra vrei s-o-ntreţii.
Ţi-am zis alte dăţi: vezi tu jeraticul,
truda în vatră?
Din fumul albastru ce iese
Mereu cerul se ţese.

Bănuiesc că ai stat încă mult timp la
masă, în jale
cu capul în mâini,
cu privirea pierdută-n ocoalele tale de vis.

Bănuiesc că nici astăzi nu-ţi este uşor
în cetatea cu punţile trase.

Pentru ca vinul lăsat, printre cele rămase,
nimeni să-l bea,
toarnă cenuşă-n ulcior.
                                                   (Lucian Blaga)

Emoție de toamnă

Emoție de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
                          Nichita Stănescu

Sic transit...

Sic transit...

I

Acolo, unde nu-i nimeni,

Nici umbre,

Unde se duc

Mulţime de ani,

Şi zgomotul zilei,

Şi tăcerea nopţii...

Unde toate sunt ştiute...

Acolo, spun călătorii,

Că numai rafale de foc

Se denunţă

Lugubru, metalic,

Din minut în minut.

Acolo, unde nu-i nimeni,

Şi nu mai trebuie

Nici un cuvânt.

...........................

                           (George Bacovia)

Cu mine ...

De vorbă cu mine însumi 

Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate -
Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,
Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
- Ascultă, frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu -
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică -
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: "Nu".
                                                (Ion Minulescu)

Oglinda

Oglinda din adânc 

Când mă privesc într-o fântână

mă văd cu-adevărat în zi

aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână

ghicesc în faţa mea bătrână

cum ceruri şi pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână

ştiu că-n adâncuri foste mume

îmi ţin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână

îmi văd şi soarta, uit de nume.

                               (Lucian Blaga)

Caut ...

Lumina de ieri 

Caut, nu ştiu ce caut. Caut

un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată

e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut

aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse

fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut

o oră mare rămasă în mine fără făptură

ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,

sub trecutele, caut

lumina stinsă pe care-o tot laud.

                               (Lucian Blaga)

Noduri și semne

Nod 33 

Am gândit un mod atâta de dulce
de a se întâlni două cuvinte
încât în jos înfloreau florile
şi sus
înverzea iarba.

Am gândit un mod atâta de dulce
de a se izbi două cuvinte
de parcă iarba verde ar înflori
iar florile s-ar ierbi.
                           (Nichita Stănescu)

Semn 1 

Plutea o floare de tei
în lăuntrul unei gândiri abstracte
deşertul se umpluse cu lei
şi de plante.
Un tânăr metal transparent
subţire ca lama tăioasă
tăia orizonturi curbate şi lent
despărţea privirea de ochi
cuvântul, de idee,
raza, de stea
pe când plutea o floare de tei
în launtrul unei gândiri abstracte.

 (Nichita Stănescu)

Tu frunză cazi, tu creangă te ridici ...

Autoportret 

Eu nu sunt altceva decât 
o pată de sânge 
care vorbeşte.
           (N. Stănescu)

Pe înălțimi ...

La cumpăna apelor 

Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită

către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.

Cu gând jucăuş - mângâi părul pământului.

Ne-aplecăm peste stânci, sub albastrul neîmplinit.

Priveşte în jos! Priveşte-ndelung, dar să nu vorbim.

S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul.

Din poarta-nălţimei şi până-n vale

îmbătrâneşte, ah, cât de repede, apa. Şi ceasul.

E mult înapoi? Atâta e şi de-acum înainte

cu toate că mult mai puţin o să pară.

Ne-ascundem - stins arzând - după năluca de vară.

Ne-nchidem inima după nespuse cuvinte.

Poteca de-acum coboară ca fumul

din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăşi drumul

spre ţărna şi valea trădate-nmiit

pentr-un cer chemător şi necucerit.

                                       (Lucian Blaga)

Necuvinte

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
                   (Nichita Stănescu)

Când am fost ură ...

Rondelul meu

   Când am fost ură am fost mare,

Dar, astăzi, cu desăvârşire

   Sunt mare, căci mă simt iubire,

    Sunt mare, căci mă simt uitare.

  Eşti mare când n-ai îndurare,

Dar te ridici mai sus de fire

Când ţi-este inima iubire,

Când ţi-este sufletul iertare.

  Ştiu: toate sunt o-ndurerare,

Prin viaţă trecem în neştire,

Dar mângâierea e-n iubire,

  De-ar fi restriştea cât de mare,

Şi înălţarea e-n iertare.

                      (Alexandru Macedonski)

Altfel

Altfel 

Omul începuse să vorbească singur...

Şi totul se mişca în umbre trecătoare -

Un cer de plumb de-a pururea domnea,

Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...

Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -

Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,

Omul începuse să vorbească singur...

                           (George Bacovia)

Nihil ...

 Nihil 

Ce trist amor

Să vrai,

Să stai,

Cu cei ce mor.

Si ce avânt

Să treci, 

Pe veci, 

Într-un mormânt.

Ce fără rost

Trăind,

Gândind,

De n-ai fi fost.

Si ce cuvânt...

Mister,

În cer,

Si pe pământ.
                               (George Bacovia)

Te drămuiesc ...

Psalm VI

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere

Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,

Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?

Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tăgadă,

Te caut dârz şi fără de folos.

Eşti visul meu, din toate, cel frumos

Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,

Pari când a fi, pari când că nu mai eşti;

Te-ntrezării în stele, printre peşti,

Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,

Rămân cu tine să mă mai măsor,

Fără să vreau să ies biruitor.

Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

                                    (Tudor Arghezi)

Poiana primei amintiri

Poiana primei amintiri

Revăd din nou poiana primei amintiri -
Copilul care am fost eu spre mine vine,
Vorbeşte rar muşcându-şi buzele subţiri...
- Îmi placi. Dar eu am să devin mai bun ca tine...

Şi mă priveşte cu o candidă trufie,
În jur se leagănă-al pădurii verde cerc,
Mă simt pătruns de-o-nlăcrămată duioşie
- Copil prostuţ, tu oare crezi că eu nu-ncerc?
(Nicolae Labiș)

LA MULŢI ANI ROGOVA!!

18 decembrie 1539 - 18 decembrie 2009

La 470 de ani de la prima atestare documentară a localităţii, găsim Rogova asaltată de zăpadă. Îmbrăcată în imaculata haină de sărbătoare, comuna se pregăteşte să păşească într-un an nou, poate mai bun.

Vara in Rogova

Biserica "veche" din Rogova

În anul 1832 este înălţată biserica din Rogova cu hramul Sfântul Nicolae, una dintre cele doar patru biserici de zid existente în perioada respectivă în "plasa Blahniţa", judeţul Mehedinţi. Timpul a trecut nemilos pe deasupra ei, dar o parte din pictura interioară a reuşit să străbată anii până în zilele noastre.

Călătorii 2009

Drobeta Turnu Severin

Imagini de demult

Rogova azi

Rogova

Asezată pe malul Blahniţei, Rogova este încadrată de dealul Stârmina şi pădurea omonimă la vest, de unde se coboara spre localitate şerpuind pe lângă Valea Şentii, de pădurea Bucium la sud-vest, satul Vînjuleţ (cartierul Teodoreni) la sud, râul Blahniţa, pădurea Lunca Vânjului şi oraşul Vînju Mare la est, dealul Ţiganului, valea Păsăruia şi localitatea Traian la est-nord-est, Pârâul Poroiniţa (Matca), pădurea Poroiniţa şi satul Poroiniţa la nord-est, Dealul Vârciorova, dealul Coasta lui Raicu şi localitatea Poroina Mare la nord-est, punctul La Cazărmi şi comuna Livezile la nord.

Plan Rogova

Planuri Rogova

Rogova

"Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod şi domn a toată Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radul voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitului dregător al domniei mele jupan Detco marele armaş şi cu fiii săi, câţi Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie Rogova toată şi cu tot hotarul, pentru că îi este veche şi dreaptă ocină şi dedină şi dedina bunicului lui, jupan Detco paharnicul".
... "Iar apoi, am văzut domnia mea şi am citit şi cartea bătrânului Mircea voievod şi cartea răposatului strămoş al domniei mele Vlad voievod cel bătrân".
1539 (7048) decembrie 18, Bucureşti

Atestare Poroinita: 1392 "Mircea cel Bătrân voievod întăreşte m-rii Tismana daniile anterioare ..."; 08.01.1394 "Mircea cel Bătrân voievod dăruieşte şi întăreşte m-rii Cozia satele: Cereaşov, Poroiniţa..."

Vacanta 2008

Vacanta 2008